Interviu realizat de George Nedea (voluntar Yellowings)

“Meseria de antrenor presupune multe momente plăcute, dar și dificile, iar singurul mod de a trece peste toate acestea este să faci asta cu inima! “ - Goran Vrkic-antrenor coordonator Centrul de copii și juniori BC CSU Sibiu.

Caracterele puternice reprezintă cheia performanței în sport, iar tinerii baschetbaliști ai BC CSU Sibiu au parte de antrenamente conduse de un “gladiator” al acestui sport, Goran Vrkic. Goran coordonează grupele de juniori ale clubului nostru, începând cu grupa de vârstă U12, până la a doua reprezentativă a vulturilor, ce este formată din juniorii BC CSU Sibiu.  Goran Vrkic este înainte de toate un fan al baschetului ce a avut o singură dorință, să traiască acest sport, iar scopul său este să ajute tineri baschetbaliști să poată ajunge “luptători”, așa cum îi descrie chiar el pe elevii săi .

Rep: Goran, cum a început povestea ta în lumea baschetului ?

Goran Vrkic: În Serbia, țara mea natală, dacă nu practici un sport care  implică mingea, efectiv nu ai prieteni. Chiar dacă este un sport de mână sau picior. Eu pur și simplu am iubit baschetul pe care l-am practicat prima dată în stradă, alături de ceilalți copii, iar mai apoi am realizat că mă pricep destul de bine și am continuat în această direcție.

Rep: Cum ai făcut trecerea de la baschetul de stradă la cel de sală, cel profesionist ?

Goran Vrkic: Amuzant este faptul că lumea încerca să mă convingă să joc fotbal, am statura necesară pentru asta, dar baschetul a fost marea mea iubire. Am avut norocul de a fi foarte rapid si astfel am fost remarcat de către antrenori. Nu a fost ușor deoarece mama mea nu m-a susținut în această alegere pentru că baschetul de performantă necesită timp. La 16 ani si jumătate deja activam pentru echipele de seniori, iar asta îmi ocupă mult timp. A fost dificil să mă împart intre scoala si baschet, dar am reușit cumva să le fac pe amândouă. Am avut multe controverse cu părinții mei în legătură cu baschetul, dar mi-au înțeles pasiunea în cele din urmă.

Rep: Unde a început baschetul de performanță pentru tine ?

Goran Vrkic: Prima echipă la care am jucat baschet a fost Egyseg. Locuiam în nordul Serbiei. Datorită influențelor Ungariei echipa și-a schimbat ulterior numele. Am avut parte de unul dintre cei mai buni antrenori sârbi din acea vreme, Ianco Lukovski, care a avut o influență enormă asupra mea. El m-a inspirat să devin antrenor. Trebuia să știm absolut tot ce știa el, sa gândim ca el, iar acea perioadă a fost una în care m-am antrenat atat mental, cât și fizic pentru performanță, ceea ce ar trebui să facă orice jucător tânăr.

Rep: Te-ai gândit vreodată să renunți la antrenorat?

Goran Vrkic: O, da. Ziua care mi-a salvat  cariera  s-a petrecut în timpul războiului fostelor țări iugoslave, atunci au fost niște vremuri dificile în care mi-a fost foarte greu la nivel moral și credeam că voi ceda, că nu voi mai ajunge antrenor de baschet. A trebuit să fiu alături de familia mea și m-am angajat ca profesor de sport, banii fiind o problemă mare atunci. Soarta a făcut să primesc un telefon de la unul dintre foștii mei antrenori care a vrut să fac parte din staff-ul lui, practic a tras de mine să mă reapuc de această meserie. Acest lucru m-a facut să renunț la job-ul meu de profesor de sport și să mă dedic sportului de performanță.

Rep: Descrie-l pe Goran în o propoziție..

Goran Vrkic: Vrea să fie cel mai bun! Și cu asta am spus tot!

Rep: Îți plac și alte sporturi ?

Goran Vrkic: După cum am spus, tot ce se poate practica cu mingea, dar admir și sporturile individuale și îți voi spune de ce. În jocurile cu mingea este vorba despre colectiv, ceea ce este un lucru minunat, dar până la a ajunge într-un colectiv este nevoie de muncă individuală. Admir sporturile individuale deoarece singura piedică ești chiar tu, mereu ești întro competiție cu tine, ceea ce te face mai bun pe zi ce trece. După ce ai făcut acest lucru poți crea un coletiv puternic. Este un obiectiv al nostru să facem tinerii jucători să își dorească mult mai mult chiar de la propria lor persoană.

Rep: Cum te simți în Sibiu și în familia BC CSU Sibiu ?

Goran Vrkic:  Sibiul îmi reamintește de orașul meu natal, arhitectura și cultura sunt similare.Chiar din prima mea zi m-am simțit ca peștele în apă. Îmi place foarte mult atmosfera din oraș, în special atmosfera creată de suporterii noștri. Lumea în general își face o idee despre România din ceea ce se aude în alte părți, dar dacă vii în Sibiu totul se schimbă. Cred cu tărie că fanii CSU sunt ambasadori de cinste ai Sibiului și ai României . După cum putem vedea echipe importante ale Europei vin la Sibiu din țări cum ar fi Turcia sau Elveția, iar fanii CSU dau altă față sportului românesc.

Rep: Ești de o perioadă lungă de timp în România. Ce mâncare românească îți place cel mai mult ?

Goran Vrkic: Sunt un mare fan al mâncării românești. Ador ciolanul cu fasole, dar și sarmalele- mâncare puternică pentru bărbați puternici.

Rep: Ce mesaj ai vrea să trasnsmiți fanilor BC CSU Sibiu ?

Goran Vrkic: Să continue să fie aproape de echipă deoarece ei sunt sufletul echipei. În acest fel, vom avea parte și de o sală mai mare, iar Sibiul va fi unul dintre cele mai importante centre sportive din România. Fanii CSU sunt speciali, nu este vorba despre țipete sau numărul de decibeli transmiși, ci despre energia pe care o dau. Cumpără multe abonamente la început de sezon, ceea ce este remarcabil.

Rep: În încheiere, ai putea să le dai un sfat eleviilor tăi ?

Goran Vrkic:  Am un mesaj atât pentru juniorii BC CSU Sibiu, cât și pentru părinții acestora. Pe elevii mei îi sfătuiesc să își asculte inima, iar dacă drumul lor este în baschet, să muncească în fiecare zi pentru visul lor. În ceea ce privește părinții jucătorilor mei, îi sfătuiesc să nu mai aleagă în numele copiilor lor. Școala este foarte importantă, dar dacă un copil dorește să facă performanță în sport este necesar să dedice timp și să dea 110%. De multe ori părinții îi sfătuiesc pe copii să meargă la o facultate pentru că ar avea un viitor asigurat. Probabil așa este, dar înainte de toate suntem oameni, iar dorințele noastre sunt foarte importante. Școala crează oameni cultivați, dar nu și luptători, ceea ce este foarte important în viața de zi cu zi. Am observat că dedicăm foarte mult școlii. Avem un total de 24 de ore pe zi, 8 ore trebuiesc dormite, la școală se petrec 6 ore, after school-uri plus meditații adunate, rezultă 10 ore. Mai rămân 6 ore libere, în care una, în medie, se pierde pe drumurile parcurse zilnic, poate chair mai mult, iar restul sunt pentru recreere. Timpul de sport practic devine inexistent. Sfatul meu pentru părinți este să ia tableta sau telefonul din mâna celui mic și să îl aducă la Sala Transilvania. Doar așa se poate face performanță.

Goran Vrkic are o experiență vastă în antrenoratul juniorilor, fiind în cursul carierei sale antrenorul unor importante formații din Serbia, dar și din România. În țara noastră, pe lângă juniorii BC CSU Sibiu, acesta a antrenat juniorii CSM Steaua București și a fost coordonatorul grupelor de juniori ale Naționalei României de baschet.